Gânduri şi peisaje de toamnă

                                                               imagini om bun

Biserica fortificată din Biertan - Bierthalm kirchenburg - Sibiu

                                                       imagini om bun

Totul a început la Răşinari, prin care, în drum spre Păltiniş, am trecut acum 12 ani. Străzile mici cu case vechi,  frumos decorate şi sentimentul că istoria, aici,  poate fi respirată, mi-au trezit curiozitatea. Au urmat alte călătorii prin Mărginimea Sibiului şi mai târziu prin localităţile săseşti de pe valea Hârtibaciului şi din podişul Târnavelor.
Pentru mine, un inocent locuitor al Vechiului Regat, uimirea a fost imensa, probabil pe măsura ignoranţei, însă in timp, am incercat să văd şi să aflu cât mai multe despre această parte a Transilvaniei, marcată de conlocuirea de sute de ani a saşilor si a românilor.

Cetatea medievală Slimnic - Stolzenburg

                                                     imagini: om bun

Cu ceva timp în urmă, în drum spre Biertan, printre vechile aşezări săseşti, am ajuns în Slimnic.
În faţă, pe colina Burgbäsch ce domină aşezarea, se văd ruinele unei cetaţii cândva impunatoare.

Slimnicul se află pe şoseaua ce leagă Sibiul de Sighişoara, aşezată la marginea fostului Scaun al Sibiului, înainte de dealurile care-l despărţeau de Scaunul Mediaşului. Prima atestare documentară a localitaţii datează din anul 1282, sub numele dat de coloniştii saşi, Stolzenburg (Cetatea Mândră), când părintelui Reinaldus de Stolchumbrecht i se confirma de către Vatican drepturile de protopop.

Valea Cernei - Cascada Vânturătoare, Cheile Ţâşnei

                                                   imagini: om bun
Din nou pe valea Cernei.
Poteca spre cheile Ţâşnei începe odata cu intrare în Caraş pe lângă pensiunea Dumbrava şi urcă greu (de fapt cred că eu am urcat greu!), prin pădure, aproape o jumătate de oră. Urmează cheile pe o potecă de piatră, cu hăul în dreaptă şi peretele abrupt în stânga. Nu-s lungi, au mai puţin de două sute de metri.
De sus se vede întreaga vale şi peste drum vârful Arjana din munţii Cernei. Şoseaua e un fir subţire. Trece un camion cu lemne, pare o jucărie. Peste tot în jur e numai piatră şi din loc în loc, parcă nefiresc, pe stânca aproape perpendiculară, sunt înfipţi copacii. Mă întreb cu ce se hrănesc. Ăsta-i este pinul negru bănăţean, un fel de minune a naturii. Monşer, curat din piatră seacă!

Prin grădina Edenului - Cascada Beuşniţa, Ochiul Beiului, Cheile Nerei

                                                   imagini om bun

Spre Cheile Nerei se ajunge dinspre Oraviţa, prin Răcăşdia, Ciuchici şi apoi Potoc. Mai jos e o hartă. De aici până la Podul Beiului sunt doi-trei kilometri. Până aici drumul e asfaltat. De aici începe Rezervația Cheile Nerei.
Dacă mergi spre stânga, pe un drum neasfaltat accesibil cu maşina, se ajunge la pescarie, de unde, pe jos prin pădure, după vreo jumătate de oră de mers apare lacul Ochiul Beiului, iar câteva sute de metri mai sus cascada Beuşniţa.
În dreapta încep Cheile Nerei şi cale de douăzeci de kilometri. din aval spre amonte urmezi firul apei.
Tot de la Podul Beiului se poate ajunge în Sasca Montană, pe potecă, prin calea numită La Tunele. Aici sunt şase tunele relativ scurte, în forma trapezoidală, asemănătoare cu cele din mina romană de la Roşia Montană, săpate de locuitori în vechime pentru a scurta distanţa.
Mult verde, aer curat, linişte, ciripit de pasărele, clipocitul apei, albastrul uimitor şi pe deplin surprinzător de la Ochiul Beiului. Beţie de culori.

Sasca Montană - La Moara Veche

                                                       imagini: om bun

Un loc deosebit, departe de zgomotul oraşului, foarte departe.
În jur, pe o distanţă de aproape o suta de kilometrii nu se aude forfota citadină a marilor urbe. Din mersul maşinii fur imagini. Văd mici cătune, doar căteva pâlcuri de case, Ciuchici, Macovişte, Mogodinţ, Potoc...
Sunt aşezări de oameni simpli, surprinşi de viteza timpului, încremeniţi de vremuri, primindu-şi doar rolul rămas liber, cel de privitor. Ar putea fi doar o impresie.
 

Morile de apă din valea Rudăriei - Eftimie Murgu

                                                         imagini om bun

Pornesc din Herculane spre Caranşebeş şi după dealul Cornea la prima   intersecţie, mă abat din drumul principal pe şoseaua spre Anina. De   aici începe Ţara Almăjului, o depresiune prizonieră între munţi,   Semenicul, Aninei, Locvei şi Almăjului înghesuind-o din toate părţile.  De  fapt izolarea transcende geografiei. Fără cale ferată, fără oraşe,  fără  activitate industrială, cu o comună, Bozovici, ca şi capitală a   almăjenilor, lucrul pământului a fost şi a rămas principală   ocupaţie. Drumul până la Rudărie e o desfătare. Cu multe fâneţe, păşuni,   lunci, livezi aşezate ca într-un puzzle îndoit peste dealuri, cu   ocolişuri line ale şoselei şi cu un potop de culori de toamnă timpurie. Încântător! 

Banat trip - călător prin România

                                                     imagini: om bun

Traseul poate părea un pic cam lung pentru cele cinci zile de călătorie, dar locurile sunt bogate în peisaje şi tot ce ai de facut este să privesti.
Plecarea din Piteşti, apoi Dealul Negru, Râmnicu Vâlcea, dealurile din Costesti de unde se vede masivul Buila-Vânturăriţa, Horezu, cu drumul şerpuit printre coline şi cu tabloul Parângului în partea dreaptă.

Castelul Huniazilor din Hunedoara

                                                         imagini om bun
Castelul Corvinilor sau castelul Huniazilor este cel mai important monument de arhitectură gotică din Transilvania. A fost ridicat în secolul XV de către Iancu de Hunedoara, în apropierea unei vechi fortificaţii de pământ, pe o stâncă la picioarele căreia curge pârâul Zlaști.  E o construcție impunătoare, cu acoperişuri înalte și frumos colorate, cu turnuri și turnuleţe, ferestre și balcoane împodobite cu dantelărie din piatră cioplită.

Castelul Bánffy de la Bonțida

                                                          imagini: om bun
Dacă mergi dinspre Cluj-Napoca spre Baia Mare, la 25 de km de oraş, în Câmpia Fizeşului, undeva în dreapta în depărtare, se vede o aşezare. Este comuna Bonţida, în care merită să faci un scurt popas pentru a vizita castelul Bánffy. De fapt ruinele pentru că lucrările de restaurare sunt în curs.

Cetatea medievală Prejmer - Kirchenburg Tartlau


Prejmerul, se află în Ţara Bârsei, pe drumul dintre Braşov şi pasul Buzăului și este o localitate veche,  în care arhitectura străzilor, cu spaţii generoase şi piată centrală, aminteşte de timpurile, de acum trecute, însă infloritoare, în care modul de organizare al comunităţii, pe principii săseşti,  asigura parcă prosperitatea şi traiul bun al locuitorilor.
Acum timpul parcă a stat, sau poate doar leneveşte un pic. Rămâne însă impunătoarea biserică cetate din mijlocul localității marturie pentru vremurile amintite.

Podul lui Dumnezeu din Ponoarele


Legendă spune că, de mult, aici, sălăşuia un duh necurat, chiar în peştera din Ponoare. Săturându-se de răul pe care acesta îl făcea, oamenii i-au cerut lui Dumnezeu să-i scape de aghiuţă, iar Dumnezeu i-a ascultat şi a lovit cu palma tavanul peşterii, acesta prăbuşindu-se peste gura ei, formând podul. Cu toate acestea, necuratul a scăpat, ieşind pe sub