Valea Cernei - Cascada Vânturătoare, Cheile Ţâşnei

                                                   imagini: om bun
Din nou pe valea Cernei.
Poteca spre cheile Ţâşnei începe odata cu intrare în Caraş pe lângă pensiunea Dumbrava şi urcă greu (de fapt cred că eu am urcat greu!), prin pădure, aproape o jumătate de oră. Urmează cheile pe o potecă de piatră, cu hăul în dreaptă şi peretele abrupt în stânga. Nu-s lungi, au mai puţin de două sute de metri.
De sus se vede întreaga vale şi peste drum vârful Arjana din munţii Cernei. Şoseaua e un fir subţire. Trece un camion cu lemne, pare o jucărie. Peste tot în jur e numai piatră şi din loc în loc, parcă nefiresc, pe stânca aproape perpendiculară, sunt înfipţi copacii. Mă întreb cu ce se hrănesc. Ăsta-i este pinul negru bănăţean, un fel de minune a naturii. Monşer, curat din piatră seacă!


Mai sus drumul continuă pe potecă în urcuş uşor, aproape o oră. Peisaj sălbatic, porţiuni de iarbă, apoi grohotiş, nu sunt alţi călători. A început să plouă uşor.
Aproape de ieşirea din amonte, apa a taiat stânca si i-a dat o forma căreia localnicii ii spun insinuant Gaura Fetii. 
Deasupra, într-o depresiune carstică, ca o vale, poteca se desparte in trei: în dreapta spre Balta Cerbului, înainte spre Izverna, iar în stânga spre vârful Pietrele Albe şi spre Poienile de Sus.
Pâna în anul 1918, prin această vale treceau în sus şi în jos vameşii. Aici  era graniţa Imperiului Austriac cu Regatul României, între comitatul Krasso Szoreny, Caraşul de azi şi judeţul Mehedinţi.
Spre Izverna, cărarea merge pe lângă Moara Dracilor, încă  folosită de localnici pentru măcinatul porumbului. Undeva în trecut, în vremea poveştilor, cică necuratul şi-a băgat coada şi a făcut ca roata morii să se învârtă pe dos şi de aici şi-a căpătat numele. Alături o iute cascadă de câţiva metri.


Urmăm cărarea şi după o poieniţă plină de verde ajungem la o stână. Aici afişul promoţional prins pe un copac din drum lăsa să se înţeleagă că drumeţul obosit poate mânca mămăliguţă cu caş, brânză, urdă. Noi nu am îndrăznit. Ploua, câinii lătrau pregătiţi de luptă, am strigat noi un timp dar nu au apărut alte vietăţi, aşa că am făcut cale întoarsă.



                                        Cascada Vânturătoare




La cascadă se ajunge, pornind de la podul Ţâşnei, pe un traseu de o oră şi jumătate, urmând o potecă abruptă, prin pădure. Numele cascadei  vine de la perdeaua fină de apă, aproape un abur, vânturată într-o cădere de pe un perete vertical, inalt cât un bloc de patru etaje.
Poteca continuă pe sub cascadă şi după o jumătate de ora ajunge îin Poiana Cicilovete, locul de unde izvorăşte apa cascadei.

                   


Cazare: în zonă sunt multe posibilităţi, eu am stat pe malul lacului Prisaca, la 10 km de Băile Herculane, în căsuţele de la "Gorjanu" şi a fost foarte bine.

Harţi Valea Cernei, Cheile Ţâşnei, Cascada Vânturătoare

                                     click pe imagine pentru a mări

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu