Tudor Muşatescu, pictor al slăbiciunilor omeneşti (II)



Istoria doar se repetă.
Schiţele umoristice de mai jos, publicate în 1932, de Tudor Muşatescu, sub titlul Ale vieţii valuri, sunt de fapt câteva scrisori între corespondenţi de la aceea vreme, de prin părţile Argeşului şi ale Muşcelului.
Scrisori închipuite, adrisanţi necunoscuţi, personaje şi vorbe atât de contemporane!
De fapt o lectura plină de savoare. De fiecare dată.


        de Tudor Muşatescu

 

Sărut mâna coana mare!

                                         


Veți ști că, pe-aici pe la vie, ie toate bine și în regulă având si timp frumos că s-a mai încălzit, dar azi ninge iară, că a mieilor a fost și asta e a berzelor și s-a făcut sloată mare încât n-am putut nici la gară să mă duc spre a vă trimite, precum mi-ați scris, ouăle proaspete care vi le-am strâns de-o luna de zile și nici perechea de gâste, care după ce le-am îngrășat, a devenit de-a decedat murind amândoua din cauza evenimentelor, că umblă prin păsări și moare toate, mai ales la noi, că nu ne-a mai rămas decât unsprezece găini în afară de cocoș, care l-am tăiat ca să nu moară de viu și mai bine să moară tăiat, plus 4 curculițe cât ne-a mai rămas din 18 câte aveam și plus gâștele astea două, moarte, care le-am mai avut din cele 14 ale noastre și afar' de rațe care nu mai avem nici una că ele ie mai șubrede la boală și intervine de moare imediat. 
Astfel că de la ele a luat și vițeii boala asta și-am zis din capul meu că mai bine să-i vând clandestin la măcelari ceea ce am și făcut că de-aia vream să vă spui și dv., că ne-a prins jandarmul și ne-a făcut procest-verbal cu ștampilă și cuvinte urâte și-a zis că dracu' ne-a luat, întâi pe dv. că adică ai cui ie vițeii și pe urma pe mine, că de ce m-am luat după ordinul dv. și-am pus să-i tai și să-i vânz și pe nea Pendeacă măcelaru că de ce a cumpărat carne când știa că nu se egzistă să tai, nefiind zi de speculă.