Tudor Muşatescu, pictor al slăbiciunilor omeneşti (II)



Istoria doar se repetă.
Schiţele umoristice de mai jos, publicate în 1932, de Tudor Muşatescu, sub titlul Ale vieţii valuri, sunt de fapt câteva scrisori între corespondenţi de la aceea vreme, de prin părţile Argeşului şi ale Muşcelului.
Scrisori închipuite, adrisanţi necunoscuţi, personaje şi vorbe atât de contemporane!
De fapt o lectura plină de savoare. De fiecare dată.


        de Tudor Muşatescu

 

Sărut mâna coana mare!

                                         


Veți ști că, pe-aici pe la vie, ie toate bine și în regulă având si timp frumos că s-a mai încălzit, dar azi ninge iară, că a mieilor a fost și asta e a berzelor și s-a făcut sloată mare încât n-am putut nici la gară să mă duc spre a vă trimite, precum mi-ați scris, ouăle proaspete care vi le-am strâns de-o luna de zile și nici perechea de gâste, care după ce le-am îngrășat, a devenit de-a decedat murind amândoua din cauza evenimentelor, că umblă prin păsări și moare toate, mai ales la noi, că nu ne-a mai rămas decât unsprezece găini în afară de cocoș, care l-am tăiat ca să nu moară de viu și mai bine să moară tăiat, plus 4 curculițe cât ne-a mai rămas din 18 câte aveam și plus gâștele astea două, moarte, care le-am mai avut din cele 14 ale noastre și afar' de rațe care nu mai avem nici una că ele ie mai șubrede la boală și intervine de moare imediat. 
Astfel că de la ele a luat și vițeii boala asta și-am zis din capul meu că mai bine să-i vând clandestin la măcelari ceea ce am și făcut că de-aia vream să vă spui și dv., că ne-a prins jandarmul și ne-a făcut procest-verbal cu ștampilă și cuvinte urâte și-a zis că dracu' ne-a luat, întâi pe dv. că adică ai cui ie vițeii și pe urma pe mine, că de ce m-am luat după ordinul dv. și-am pus să-i tai și să-i vânz și pe nea Pendeacă măcelaru că de ce a cumpărat carne când știa că nu se egzistă să tai, nefiind zi de speculă.

Asa ca ce era sa facem si-a trebuit sa-i dam, onoraliu de spert, dar însa eu n-aveam cinci sute partea noastra, si nea Pendeaca a zis ca o sa iau eu de la el când mi-oi vedea ceafa si îmi plateste carnea la vara iepii, ca l-am bagat în bucluc si atunci ce era sa fac? 
Am spart lacatul la pimnita spre a lua doi deca de vin si a-i vinde cu 250 de lei deca ca sa platesc, ceea ce am si luat si-am avut noroc ca mi-a dat în gând sa sparg pimnita ca alminteri curgea tot si din butia a mare de o suta si din butoiul al mic de cincizeci de vedre, ca a fiert si-a sarit cepurili, astfel ca am desertat butia a mare de o suta în butoiul cincizeci, umplându-l aproape jumatate. 
As fi pus si din butoiul de tamâioasa dar nu mai era decât drojdia si de ce sa stric vinul cu drojdia, când s-a scumpit si-a ajuns de se vinde pe vale cu 1000 si 1200 de lei deca si cu taxele negustorului. 

Noroc ca pelinul n-a curs tot si-am mai scos vreo doua damigene sa vi le trimet dv. la Câmpulung sa le aveti de Pasti dar a cazut Gheorghe cu ele pe ghiata ca umblase la tescovina si era beat si le-a facut zob pe-amândoua, ceea ce era sa-i sparg capul cu bâta dar a avut noroc ca si-l sparsese singur pe ghiata si s-a infectat din ce-a fost pe-acolo pe jos si dupa ce l-a pansat sanitarul s-a facut bine si-a murit si nevasta când s-a dus cu laptele la Pitesti, la advocatul care îi duce ea, a aflat de Gheorghe si-a-nvatat-o sa faca procest în contra dv. ca sa-i platiti cinci sute de mii de lei ca Gheorghe a murit din cauza serviciului la dv. si ea are trei copii si advocatul i-a spus sa-i rada lui mustata daca nu i-o scoate banii, ca hoasca are bani destui sa plateasca si n-o sa intre cu ei în pamânt.

Asa ca de-asta v-am scris ca sa stiti si dv. si sa va puneti advocat ca eu aici am grije de toate si va mai rog sa-mi trimiteti 1000 de lei din simbria mea, ca am mare trebuinta si 2500 de lei sa pui geamurile la casa dv. ca s-a jucat de-a razboiul cu ele niste draci de copii si le-a spart, taman la odaia din fata, ca ma miram si eu pe unde a putut sa intre hotii si sa fure toate lucrurile din casa, chiar si saltelele ca s-a crucit si parintele Limberea când a venit si-a vazut si tot parintele si-a dat cu ideea ca hotii a crezut ca aveti bani ascunsi în sobe, pe burlane, ori pe cos si de-aia le-a darâmat ca sa-i gaseasca si-a zis sa va scriu sa veniti si dv. pe aici sau sa trimeteti pe cineva.

Încolo, pe aici ie toate bine si nu se gaseste de niciunele traind cum da Dumnezeu ceea ce va doresc si dv. si sa veniti sanatoasa, scriindu-mi si mie o carte postala ca sa stiu când veniti sa va trimet o brisca la gara, ca trasura noastra a luat-o hotii, ca si parintele Limberea zicea, ca daca a furat caii de ce era sa lase trasura.

Va sarut mâna al dv. prea supus vier,
Costica Dura




     de Tudor Muşatescu


Procest verbal

Subsemnatul, Vasile G. Piscan, de profesiune fără, domiciliat în Câmpulung, jud. Muscel, strada Fraţii Goleşti nr. 112 că acum stau la cumnatu-meu de când am fost destrus de cutremur, căzându-mi tavanul în cap atât mie cât şi întregii familii, - declar următoarele cu privire la ceea ce ştiu eu despre bătaia ce a avut loc între nea Gheorghe Dirivişi, cârciumar din localitate domiciliat în cârciuma sa proprie (odăiţili din dos) şi domnul Petre Sfetcu de profesie dat afară de la primărie, unde nu ştiu ce-a fost dar ştiu că era domiciliat mai mult prin cârciumi, iar acum cu ora închiderii, nu mai ştiu pe unde(…). 

Eu subsemnatul fiind martor la această bătaie că eram chiar acolo şi chiar am fost lovit cu colivia în ochi după cum poate spune şi canarul care se afla în acea colivie fiind şi el rănit cu un sifon în cap, declar următoarele cu privire la această bătaie jurând că nu minţ şi că nu sunt rudă cu nici una din părţi.
 
Pe la orele opt seara mă aflam în cârciuma domnului Gheorghe Dirivişi spre a lua o mică gustare de ţuică fiind în trecere spre casă actualimente eu locuind la cumnatul meu în urma cutremurului de acum un an care ne-a căzut tavanul în cap şi nu mai aveam unde.
 
Alte persoane se mai afla în local şi alţii ce luau mici gustări de ţuică sau de vin nimeni nefiind însă beat sau pilit nefiind ora de aşa ceva şi toată lumea îşi vedea de treaba lor iar nea Gheorghe sta la tejghea ascultând la aparatul de radio căci era tocmai jurnalul sonor. 
La acest moment a intrat instantaneu în local, dl. Petre Sfetcu care se afla în stare de imberbitate după cum se va putea vedea, clătinându-se pe picioare şi având pălăria pusă cu funda de la spate în faţă, încât am şi râs când l-am văzut, dar nu de el, ci singur că aşa mi-a venit în acel moment. Ştiindu-l toată lumea căci este un om progresiv şi caută ceartă cu lumânarea, nimeni nu l-a băgat în seamă deşi s-a apropiat de mai mulţi locuitori ca să stea la masa lor dar aceştia l-au refuzat foarte frumos unii chiar înjurându-l că nu vrea să-i lase în pace. 
Drept care dl. Petre Sfetcu s-a aşezat singur la masă şi a cerut să i se dea o litră de ţuică spre a o bea. Neprimind nici un răspuns a început să bată cu scrumela în masă de nu se mai auzea nici ce zice la radio lucru care inervându-l pe nea Gheorghe i-a comunicat că nu mai are ţuică şi că nu-i dă căci este beat. 
Auzind aceasta dl. Sfetcu s-a ridicat de la masă şi s-a dus la tejghea, începând a vocifera din gură că de ce nu-l serveşte cu ţuică, acesta fiind sabotaj şi că-l va băga în lagăr dacă nu-i dă…
Foarte liniştit, nea Gheorghe i-a dat răspuns spunându-i că să nu zbiere aşa că nu mai aude la aparat, la care numitul Sfetcu a zis nişte vorbe foarte murdare despre aparatul de radio, alegându-se chiar şi de lămpile lui. 
– „De ce vorbeşti dta. aşa despre aparatul meu” i-a zis nea Gheorghe. 
„Ba te-njur şi pe tine, dacă vreau” i-a răspuns Sfetcu şi l-a şi înjurat de rate dând cu pumnul în tejghea şi răsturnând câteva pahare care se aflau martori acolo.
Foarte inervat de acest gest, nea Gheorghe i-a zis să părăsească localul ieşind afară că dacă nu, pune băieţii să-l dea, ceea ce a şi făcut îmbrâncindu-l foarte frumos că se opunea, până când scăpând din mâinile lor, a început să aplice diferite lovituri cu bastonul.
 
Când a dat cu scaunul nea Gheorghe de i-a distrus dantura nu ştiu, căci numitul Sfetcu urcându-se pe masă ca să scape, a luat colivia din perete şi mi-a aruncat-o în figura mea şi deci n-am putut să văd, dar ştiu atât că toate persoanele, când am deschis eu ochii, erau pline de sânge chiar şi nea Gheorghe care-i curgea din nas şi căuta satârul că nu ştiu ce zicea că vrea să facă cu el. 
Apoi a venit sergentul de post care făcând anchetă l-a trimes pe numitul Sfetcu cu o trăsură de jurnă, la spital, până i-o veni graiul la loc ca să declare ce ştie şi noi am fost duşi la secse spre a declara ce-am văzut cu ocazia bătăii, adică-te martori de ocazie.
Aceasta este declaraţia mea pe care o subţiu ş-o semnez cu propria mea mână şi altceva nu mai ştiu nimic.