joi, 23 mai 2013

Tudor Muşatescu, pictor al slăbiciunilor omeneşti (II)



Istoria doar se repetă.
Schiţele umoristice de mai jos, publicate în 1932, de Tudor Muşatescu, sub titlul Ale vieţii valuri, sunt de fapt câteva scrisori între corespondenţi de la aceea vreme, de prin părţile Argeşului şi ale Muşcelului.
Scrisori închipuite, adrisanţi necunoscuţi, personaje şi vorbe atât de contemporane!
De fapt o lectura plină de savoare. De fiecare dată.


        de Tudor Muşatescu

 

Sărut mâna coana mare!

                                         


Veți ști că, pe-aici pe la vie, ie toate bine și în regulă având și timp frumos că s-a mai încălzit, dar azi ninge iară, că a mieilor a fost și asta e a berzelor și s-a făcut sloată mare încât n-am putut nici la gară să mă duc spre a vă trimite, precum mi-ați scris, ouăle proaspete care vi le-am strâns de-o luna de zile și nici perechea de gâste, care după ce le-am îngrășat, a devenit de-a decedat murind amândouă din cauza evenimentelor, că umblă prin păsări și moare toate, mai ales la noi, că nu ne-a mai rămas decât unsprezece găini în afară de cocoș, care l-am tăiat ca să nu moară de viu și mai bine să moară tăiat, plus 4 curculițe cât ne-a mai rămas din 18 câte aveam și plus gâștele astea două, moarte, care le-am mai avut din cele 14 ale noastre și afar' de rațe care nu mai avem nici una că ele ie mai șubrede la boală și intervine de moare imediat. 

Astfel că de la ele a luat și vițeii boala asta și-am zis din capul meu că mai bine să-i vând clandestin la măcelari ceea ce am și făcut că de-aia vream să vă spui și dv., că ne-a prins jandarmul și ne-a făcut procest-verbal cu ștampilă și cuvinte urâte și-a zis că dracu' ne-a luat, întâi pe dv. că adică ai cui ie vițeii și pe urma pe mine, că de ce m-am luat după ordinul dv. și-am pus să-i tai și să-i vânz și pe nea Pendeacă măcelaru că de ce a cumpărat carne când știa că nu se egzistă să tai, nefiind zi de speculă.

Așa că ce era sa facem și-a trebuit să-i dam, onoraliu de sperț, dar însa eu n-aveam cinci sute partea noastră, și nea Pendeaca a zis că o să iau eu de la el când mi-oi vedea ceafa și îmi plătește carnea la vara iepii, că l-am băgat în bucluc și atunci ce era sa fac? 

Am spart lacătul la pimniță spre a lua doi deca de vin și a-i vinde cu 250 de lei deca ca să plătesc, ceea ce am și luat și-am avut noroc că mi-a dat în gând să sparg pimnița că alminteri curgea tot și din butia a mare de o suta și din butoiul ăl mic de cincizeci de vedre, că a fiert și-a sărit cepurili, astfel că am deșertat butia a mare de o suta în butoiul de cincizeci, umplându-l aproape jumătate. 

Aș fi pus și din butoiul de tămâioasă, dar nu mai era decât drojdia și de ce să stric vinul cu drojdia, când s-a scumpit și-a ajuns de se vinde pe vale cu 1000 și 1200 de lei deca și cu taxele negustorului. 

Noroc că pelinul n-a curs tot și-am mai scos vreo două damigene să vi le trimeț dv. la Câmpulung să le aveți de Paști dar a căzut Gheorghe cu ele pe ghiață că umblase la tescovină și era beat și le-a făcut zob pe-amândouă, ceea ce era să-i sparg capul cu bâta dar a avut noroc că și-l spărsese singur pe ghiață și s-a infectat din ce-a fost pe-acolo pe jos și după ce l-a pansat sanitarul s-a făcut bine și-a murit și nevasta când s-a dus cu laptele la Pitești, la advocatul care îi duce ea, a aflat de Gheorghe și-a-nvațat-o să facă procest în contra dv. ca să-i plătiți cinci sute de mii de lei că Gheorghe a murit din cauza serviciului la dv. și ea are trei copii și advocatul i-a spus să-i rada lui mustața dacă nu i-o scoate banii, ca hoașca are bani destui să plătească și n-o sa intre cu ei în pământ.

Așa ca de-asta v-am scris ca să știți și dv. și să vă puneți advocat că eu aici am grije de toate și vă mai rog să-mi trimiteți 1000 de lei din simbria mea, ca am mare trebuință și 2500 de lei să pui geamurile la casa dv. că s-a jucat de-a războiul cu ele niște draci de copii și le-a spart, taman la odaia din fața, că ma miram și eu pe unde a putut să intre hoții și să fure toate lucrurile din casă, chiar și saltelele că s-a crucit și părintele Limberea când a venit și-a văzut și tot părintele și-a dat cu ideea ca hoții a crezut ca aveți bani ascunși în sobe, pe burlane, ori pe coș și de-aia le-a dărâmat ca să-i găsească și-a zis să vă scriu să veniți și dv. pe aici sau să trimeteți pe cineva.

Încolo, pe aici ie toate bine și nu se găsește de niciunele trăind cum da Dumnezeu ceea ce va doresc și dv. și să veniți sănătoasă, scriindu-mi și mie o carte poștala ca să știu când veniți să va trimeț o brișcă la gara, că trăsura noastră a luat-o hoții, că și părintele Limberea zicea, că dacă a furat caii de ce era sa lase trăsura.

Vă sărut mâna al dv. prea supus vier,
Costică Dura




     de Tudor Muşatescu


Procest verbal

Subsemnatul, Vasile G. Piscan, de profesiune fără, domiciliat în Câmpulung, jud. Muscel, strada Fraţii Goleşti nr. 112 că acum stau la cumnatu-meu de când am fost destrus de cutremur, căzându-mi tavanul în cap atât mie cât şi întregii familii, 
- declar următoarele cu privire la ceea ce ştiu eu despre bătaia ce a avut loc între nea Gheorghe Dirivişi, cârciumar din localitate domiciliat în cârciuma sa proprie (odăiţili din dos) şi domnul Petre Sfetcu de profesie dat afară de la primărie, unde nu ştiu ce-a fost dar ştiu că era domiciliat mai mult prin cârciumi, iar acum cu ora închiderii, nu mai ştiu pe unde(…). 

Eu subsemnatul fiind martor la această bătaie că eram chiar acolo şi chiar am fost lovit cu colivia în ochi după cum poate spune şi canarul care se afla în acea colivie fiind şi el rănit cu un sifon în cap, declar următoarele cu privire la această bătaie jurând că nu minţ şi că nu sunt rudă cu nici una din părţi.
 
Pe la orele opt seara mă aflam în cârciuma domnului Gheorghe Dirivişi spre a lua o mică gustare de ţuică fiind în trecere spre casă actualimente eu locuind la cumnatul meu în urma cutremurului de acum un an care ne-a căzut tavanul în cap şi nu mai aveam unde.
 
Alte persoane se mai afla în local şi alţii ce luau mici gustări de ţuică sau de vin nimeni nefiind însă beat sau pilit nefiind ora de aşa ceva şi toată lumea îşi vedea de treaba lor iar nea Gheorghe sta la tejghea ascultând la aparatul de radio căci era tocmai jurnalul sonor. 
La acest moment a intrat instantaneu în local, dl. Petre Sfetcu care se afla în stare de imberbitate după cum se va putea vedea, clătinându-se pe picioare şi având pălăria pusă cu funda de la spate în faţă, încât am şi râs când l-am văzut, dar nu de el, ci singur că aşa mi-a venit în acel moment. 

Ştiindu-l toată lumea căci este un om progresiv şi caută ceartă cu lumânarea, nimeni nu l-a băgat în seamă deşi s-a apropiat de mai mulţi locuitori ca să stea la masa lor dar aceştia l-au refuzat foarte frumos unii chiar înjurându-l că nu vrea să-i lase în pace. 
Drept care dl. Petre Sfetcu s-a aşezat singur la masă şi a cerut să i se dea o litră de ţuică spre a o bea. Neprimind nici un răspuns a început să bată cu scrumela în masă de nu se mai auzea nici ce zice la radio lucru care inervându-l pe nea Gheorghe i-a comunicat că nu mai are ţuică şi că nu-i dă căci este beat.
Auzind aceasta dl. Sfetcu s-a ridicat de la masă şi s-a dus la tejghea, începând a vocifera din gură că de ce nu-l serveşte cu ţuică, acesta fiind sabotaj şi că-l va băga în lagăr dacă nu-i dă…
Foarte liniştit, nea Gheorghe i-a dat răspuns spunându-i că să nu zbiere aşa că nu mai aude la aparat, la care numitul Sfetcu a zis nişte vorbe foarte murdare despre aparatul de radio, alegându-se chiar şi de lămpile lui. 
– „De ce vorbeşti dta. aşa despre aparatul meu” i-a zis nea Gheorghe. 
„Ba te-njur şi pe tine, dacă vreau” i-a răspuns Sfetcu şi l-a şi înjurat de rate dând cu pumnul în tejghea şi răsturnând câteva pahare care se aflau martori acolo.
Foarte inervat de acest gest, nea Gheorghe i-a zis să părăsească localul ieşind afară că dacă nu, pune băieţii să-l dea, ceea ce a şi făcut îmbrâncindu-l foarte frumos că se opunea, până când scăpând din mâinile lor, a început să aplice diferite lovituri cu bastonul.
 
Când a dat cu scaunul nea Gheorghe de i-a distrus dantura nu ştiu, căci numitul Sfetcu urcându-se pe masă ca să scape, a luat colivia din perete şi mi-a aruncat-o în figura mea şi deci n-am putut să văd, dar ştiu atât că toate persoanele, când am deschis eu ochii, erau pline de sânge chiar şi nea Gheorghe care-i curgea din nas şi căuta satârul că nu ştiu ce zicea că vrea să facă cu el. 
Apoi a venit sergentul de post care făcând anchetă l-a trimes pe numitul Sfetcu cu o trăsură de jurnă, la spital, până i-o veni graiul la loc ca să declare ce ştie şi noi am fost duşi la secse spre a declara ce-am văzut cu ocazia bătăii, adică-te martori de ocazie.


Aceasta este declaraţia mea pe care o subţiu ş-o semnez cu propria mea mână şi altceva nu mai ştiu nimic.