miercuri, 24 iulie 2013

Pitești - orașul vechi


click pe hartă pentri a mări

Am desenat o hartă a Piteștilor pentru care am folosit ca bază o schiță expusă la Muzeul Județean de Istorie. Harta este datată 1885 și din acest motiv am câteva comentarii.

Strada Trivalea, prezentă și în planurile mai vechi ale orașului (harta austriacă a Țării Românești, întocmită în 1791, harta rusă din 1835 și în harta Szathmary publicată în 1864), poate fi datată în sec. al XV-lea, ea făcând legătura cu Dealul Negru prin valea Cotmenei.

Cătunul de pe malul stâng al pârâului Trivalea, Stăncești, a fost posesiune a mânăstirii Cotmeana, împreună cu metohul  Trivalea. Pe hartă am consemnat doar schitul nu și drumul.

Tot în aceași perioadă pare că s-au definitivat și traseele celor două străzi care încadrează axul comercial major al orașului, strada Brătianu, denumită în trecut "ulița grecilor", sau "ulița boierească", precum și strada Egalității, fragmentată în trecut de incinta schitului Buliga.

De altfel, parcul 1907 a fost amenajat pe parcela cedată de schit, iar continuitatea străzilor a apărut între războaie. În 1938 a fost construită Casei Armatei, fiind inaugurată în vara anului următor, în prezența prim-ministrului Armand Călinescu.

Schitul Buliga, demolat în 1897, în locul căruia un an mai târziu s-a construit clădirea fostei Prefecturi, astăzi găzduind Muzeul Județean, nu apare în schiță.

Calea ferată spre Curtea de Argeș, care este desenată pe hartă, a fost realizată în 1898, în urma unui decret regal din 1895, dar căutând în lista monumentelor istorice, toate gările rutei sunt datate 1880.

Am adaugat o fotografie a Bisericii Sf. Nicolae pentru că este singurul dintre lăcașele de cult demolate, odată cu sistematizarea centrului orașului, din 1962.
Biserica Catolică Sf.Petru și Pavel a fost construită în anul 1896, iar Sinagoga în 1900.

În desen nu apar multe străzi mici, care în mod cert existau la acel moment: Crinului, Kogâlniceanu, Banu Mărăcine, Țepeș Vodă, etc. Informațiile sumare nu mi-au permis în acest moment evidențierea lor.

Trecând peste amatorismul demersului meu, am o observație finală despre motivația articolului, datorată numarul redus de reprezentări cartografice vechi ale Piteștiului de pe internet.
 Împreună cu Ruşii de Vede (Roșiori de Vede - un oraș cu o istorie interesantă de altfel), vechiul târg al Piteştilor se află pe locul al treilea în ordinea cronologică a menţionării oraşelor din Ţara Românească, după fostele capitale Câmpulung şi Curtea de Argeş în 1300, urmate de Slatina şi Brăila în 1368. Hrisovul din 1388 mai 20, arată că printre daniile făcute de Mircea cel Bătrîn ctitoriei sale de la Cozia, se află şi "o moară în hotarul Piteştilor".

Perioada în care târgul a obținut privilegiile unei comunitați libere, cu drept de autoconducere, a fost însă prima dată consemnată printr-un document conservat, emis de Vlad cel Tânar, în anul 1510, iar forma de conducere autonomă reprezentată de județ si de pârgarii aleși de comunitate, este amintită într-un hrisov al lui Mihnea Turcitul, din 1582, în care se spune că o amenda a fost plătită "în oraș la Pitești, înaintea județului și a celor 12 pârgari".


În final prezint câteva imagini ale unor construcții din vechiul oraș.


Casa Paraschiv Vlădescu, de meștesugar, din strada Craiovei nr.31, demolată în 1978. După un desen din 1976 de Radu Crețeanu.


Casa Broșteanu, de meștesugar, din strada Craiovei nr.50, demolată în 1978. După un desen din 1976 de Radu Crețeanu.


1959 - Strada Șerban Vodă, văzută dinspre sud, în apropierea intersecției cu actuala stradă Eroilor, care, până la sistematizarea centrului orașului, ajungea cam pe unde acum este pasajul dintre magazinele Fortuna și Trivale. După un desen de H. Marcus.


1961 - Partea de nord a străzii Doamna Bălașa. În stânga este Casa Armatei, alături hotelul Splendid, iar în centru biserica Sf. Nicolae. Astazi, după înlocuirea pavajului din zona centrală, fundația este marcată, în dreptul hotelului Muntenia, prin câteva spoturi luminoase, alaturi aflându-se și un panou stradal în care se descrie istoricul lăcașului disparut în 1962, În fața bisericii sunt casele cu geamlâc de la numerele 50 și 52. După un desen de Ștefan Butak.


1975 - Partea de nord a străzii Victoria, în apropierea Havuzului de Apă.


Casa din strada Victoriei nr.103, demolată în 1982.


Casa din strada Gh. Lazăr nr.40, demolată în 1975.


1908 - 1912. Casa Brătianu din fosta strada 1 Mai, astazi b-dul I.C.Brătianu, așa cum arăta înainte de construcția fostul spital județean, actual spital Bălcescu. După un desen al unei fotografii reprodusă de Sabina Cantacuzino.