marți, 21 septembrie 2010

Cetatea medievală Slimnic - Stolzenburg

                                                     imagini: om bun

Cu ceva timp în urmă, în drum spre Biertan, printre vechile aşezări săseşti, am ajuns în Slimnic.
În faţă, pe colina Burgbäsch ce domină aşezarea, se văd ruinele unei cetaţii cândva impunatoare.

Slimnicul se află pe şoseaua ce leagă Sibiul de Sighişoara, aşezată la marginea fostului Scaun al Sibiului, înainte de dealurile care-l despărţeau de Scaunul Mediaşului. Prima atestare documentară a localitaţii datează din anul 1282, sub numele dat de coloniştii saşi, Stolzenburg (Cetatea Mândră), când părintelui Reinaldus de Stolchumbrecht i se confirma de către Vatican drepturile de protopop.

Prima construcţie, din piatra brută, a fost ridicată la începutul secolului al XIII-lea, în preajma marii invazii tătare, dar ea a fost inlocuită în secolul al XV-lea cu o fortificaţie mult mai puternică, construită de aceasta dată din căramidă, cu rol de adăpost împotriva noului pericol, atacurile turceşti.


La începutul secolului al XVI-lea, dezmembrarea regatului Ungariei duce la un război pentru coroană, în care Sibiul va fi un aliat al casei de Habsburg şi al regelui Ferdinand.
Pretendent la tronul Transilvaniei şi al Ungariei, Janos Zapolya va cuceri cetatea Slimnicului şi va asedia Sibiului pentru câteva luni.
Conflictul se încheie în 1536 când Sibiul, sărăcit, însă necucerit, semnează pacea cu Zapolya, recunoscându-l pe acesta din urmă, drept rege al Ungariei
În 1602, într-o ultimă încercare de revenire pe tronul Transilvaniei a lui Sigismund Bathory, cetatea a fost ocupată de Mozes Szekely, sau Moise Secuiul.
În 1855 a fost dărâmată o parte a bisericii, materialul rezultat nefiind folosit, ca în alte localităţi, la construirea unei noi şcoli, ci pentru ridicarea unui zid al cimitirului şi 15 ani mai târziu o parte a zidului care apăra intrarea sudică, se prabuşeste.
La sfârşitul anilor ‛50 au fost restaurate clopotniţa, zidurile şi turnul de apărare din nord-vest.


Ţăranii saşi au fost sprijiniţi oficial pentru organizarea de şcoli, ceea ce a făcut ca fiecare comună cu populaţie germană să aibă o şcoală care ţinea de înzestrarea de bază a bisericii. Până la sfârşitul secolului al XIV-lea predarea se făcea în limba latină, iar din secolul al XV-lea în săseşte.
Prima atestare documentară cu privire la existenţa unei şcoli în Slimnic apare din anul 1394, scoala fiind condusă de directorul Allexius, în vârsta de 50 de ani, care era în acelaşi timp şi notar public în sat. El a fost directorul şcolii până în 1409.

Harta Slimnic click pe imagine pentru a mări

3 comentarii:

  1. este ceva de vis. eu am trecut anul asta pe acolo (2011) si... ca peste tot...era parasita si in paragina . ca , si turist care poate am trecut prima si ultima data pe la cetate..poate aveam ceva pretentii sa gasesc un ghid si cetatea intr o stare nu atat de degradanra ..dar cu toate astea un momnument..superb

    RăspundețiȘtergere
  2. p.s felicitari pentru site si la mai multe !!

    RăspundețiȘtergere
  3. Anul acesta am trecut pe la cetate. Am avut impresia ca este proprietate privata. Ce m-a determinat sa gandesc asa? O caruta in curte, o tabla cu nr.51prinsa pe usa, un cal prin curte etc. Pacat, mare pacat. In alta tara ca sa faci o poza cu niste pietre platesti in euro.

    RăspundețiȘtergere