luni, 24 ianuarie 2011

Gârda de Sus, Peştera Gheţarul Scărişoara - Apuseni trip (III)

                                                 
Lăsăm în urmă Roşia Montană şi drumul se alătură ocolişurilor potolite ale râului Abrud.
Din Câmpeni începe valea întinsa a Arieşului. Deschiderea e alta, la fel şi priveliştea. Câmpeniul nu-i prea mare. Îmi plac mult orăşelele. Sunt ca o oglindă mare, te vezi mai bine în ea, din orice loc.
De undeva de sus, înainte de intrarea în oraş, cuprind cu ochii intreg ţinutul, în stănga, în amonte spre Vadu Moţilor, în dreapta, drumul spre Baia de Arieş, iar în mijloc Câmpeni, inima Ţării Moţilor.
Aici, în 1782 are loc întâmplarea cunoscută ca ,, spargerea buţilor de la Câmpeni",
incident care a prevestit evenimentele răscoalei ţărăneşti conduse de Horea, Cloşca şi Crişan. Astfel, în ziua de 24 mai, moţii aflaţi la târg s-au revoltat împotriva taxelor mari impuse pe cârciumărit şi au spart butoaiele cu băutură ale arendaşilor armeni, care beneficiau de un regim preferenţial.
E vineri şi astăzi este zi de târg. Traversăm localitatea pe undeva pe la margine. Ne strecurăm încet prin mulţimea aşezată de-a lungul şoselei. E gălăgie, animaţie, sunt şi ceva nervi. Locul mai are ceva din imaginea târgului de odinioară. Mercantilismul din pieţele oraşelor mari încă nu şi-a făcut loc aici. Negustorii par a fi chiar lucrătorii pământului, iar schimbul ca parte a ciclului firesc al muncii din agricultură. Aici, în târg, e locul unde merg cel mai bine câţiva mici şi o bere.


După Câmpeni, la câţiva kilometri, ajungem la barajul Mihoieşti, aflat pe lacul cu acelaşi nume, la întâlnirea Arieşului Mic cu Arieşul Mare. Înalţimea stavilarului este de 29 metri şi coronamentul este folosit ca drum de acces spre Vidra. Peisajul e blând, fermecător.


Continuam periplul. Nu suntem pe mare, dar vremea s-a schimbat, a început să plouă. ,,Navigăm" pe şoseaua umedă, astfel, vizita la cascada Pisoaia, muntele Găina şi la Vidra de Sus, locul natal al lui Avram Iancu, se amână până la viitoarea excursie.
Urmează - din goana cailor putere - Vadu Moţilor, Albac, Scărişoara şi Gârda de Sus, toate de-a lungul Arieşului Mare.
Gârda de Sus este prima localitate din regiunea turistică Arieşeni-Vârtop, aflată la poalele Bihariei, culmea cea mai înaltă şi masivă din Carpaţii Occidentali, străjuită de vârful Curcubata Mare, de sus, de la 1849 metri.
Căutăm un loc de cazare şi alegem pensiunea Danciu. Atmosfera este  plăcută. Restaurantul are terasa suspendată pe malul râului Gârda, gazdele sunt amabile, miroase a pâine caldă, ploaia a încetat.
Este momentul meu. Scot hărţile şi încerc să propun un plan pentru a doua zi. De aici pornesc multe trasee, ce urcă până la peşterile Gheţarul Scărişoara, Poarta lui Ionele, Coiba Mare, Vârtop şi în pitorescul cătun de moţi Casa de Piatră.

                                              

Dimineaţa pornim spre Scărişoara. Alegem să urcăm pe jos. Sunt 11 kilometrii. Samsarii de jos, cu IMS-urile lor recondiţionate, cer un milion pentru un drum dus-întors.
Vremea e bună, poate prea bună. S-a încălzit, transpiraţia îmi crează ceva disconfort, gâfâi, aşa că-mi las puţin timp - popasurile sunt din ce în ce mai dese - şi pentru plăcerea sufletului. Se simte mirosul de iarbă de abia udată, e linişte, se aud gâzele.
Imaginile vorbesc. Încet, în şoaptă.
                                                


Cel mai mare gheţar subteran din ţara noastră. Bine ascuns de pădurea de brazi, avenul prin care coborâm în palatul de cleştar de sub pământ este impresionant. Un hău imens. Jos traseul e bine delimitat. Poteca metalică este infiptă în gheată. Câteva sute de metri de gheaţă. Sper. Afară sunt 36 de grade, aici este doar un solitar grad. Ceilalţi sunt îmbrăcaţi ca pentru patinoar.Eu sunt încălţat cu papuci, şi îmi e atât de bine!
Palatul Sânzianei, catedrala, biserica, ... încerc să le recunosc. Păşesc cu grijă. parcă pios. Imensitatea sălii impune respect.


Începe coborârea. Aş fi vrut să urcăm spre Crucea de Piatră, spre celelalte sate moţeşti răzleţite de mai sus, să vedem casele, să vorbim cu moşnenii, dar timpul e scurt.
Ajungem în cheile Ordăncuşii, spre peştera Poarta lui Ionele. Aici, impresionant este portalul de intrare în formă ogivala.
Aaa ... şi mica cascadă de tuf formată de pârăul care se scurge dinspre peşteră.


Poveştile din bătrâni spun că în peştera de la Scărişoara trăia, în vremuri vechi, un balaur pe care localnicii îl numeau şolomăţ. Acesta fura câte o fată frumoasă, fie în Noaptea Anului Nou, fie în noaptea dinaintea Târgului de Fete de la Găina şi o ascundea într-un palat de gheaţă pe care niciunul dintre localnici nu a avut ocazia să îl vadă.
O alta spune că în spatele formaţiunii calcaroase numite ,,La brazi" există două bazine tot timpul pline cu apă, iar cine se aşează în genunchi, îşi descoperă capul, bea direct cu buzele şi îşi pune o dorinţă, îşi va vedea visul cu ochii. Condiţia este sa respecte ritualul şi să nu-şi divulge dorinţa pusă vreme de cel puţin un an.

Programul de intrare la peştera Gheţarul Scărişoara este de luni pînă sîmbăta între orele 9 şi18, duminica între 10 şi 17, iar costul unui bilet 7 lei.

Pentru cazare, în cazul în care vreţi să înnoptaţi în zonă, sunt foarte multe pensiuni în Gârda de Sus şi Arieşeni. Aveti de unde alege.

Hărţi - click pe imagine pentru a mări

4 comentarii:

  1. Oameni cumsecade.
    Eu aş fi vrut să înnoptez într-una din căsuţele astea răzleţe de pe marginea dealului. Seara-i o minunăţie acolo.

    RăspundețiȘtergere
  2. O zona absolut minunata. Eu am fost in vara anului trecut si am fost cazati la Pensiunea Scarisoara (Garda de Sus), numai cuvinte de lauda...
    Faceam zilnic zeci de km si chiar dc ne intorceam ff obositi, a meritat fiecare sudoare :)
    Felicitari ptr blog!

    RăspundețiȘtergere
  3. Fotografii frumoase - ca zi zona Muntilor Apuseni, si informatii utile pentru cei ce doresc sa viziteze Apusenii.

    RăspundețiȘtergere