Padiş, poarta spre rai - Apuseni trip(VI)

                                                             imagini: om bun
Gata, lăsăm în urmă Cheile Galbenei şi ne grăbim spre Padiş. E trecut de ora prânzului şi dacă aş încerca să definesc starea noastră de spirit, cred că cele mai potrivite cuvinte ar putea fi, mi-e o foame de nu am unde să dorm la noapte. Planează aşa încet, mocnit o incertitudine legată de cele două nevoi esenţiale umane. Nu avem nici o rezervare şi din informaţiile pe care le am nu-s mai mult de două-trei opţiuni acolo unde vrem noi să ajungem.

Mergem încet, poticnit, drumul este din ce în ce mai greu. Deşi bine tasat, e pavat cu pietre mari de munte, parte din ele mai înalte decât garda maşinii. Îmi închipui că aşa arătau şi lăudatele drumuri ale Romei antice, cele despre care se spune că au influenţat decisiv istoria antichităţii. 
În Boga ne abatem un pic. Acum douăzeci de ani aici era doar codru verde, acum e o mică localitate. S-a construit foarte mult, câteva cabane îmi par chiar şarmante. Căutăm şi o alternativă pentru cazare. Sunt câteva, dar predomină casele de vacanţă, aşa că revenim la traseul nostru.E tare plăcut ce se vede pe geam.


Ajungem în Padiş pe înserat şi pare că avem noroc.
Vremea, care cei drept a fost cam schimbătoare, a descurajat ieşirile la verde şi fiind duminică se pare că suntem singurii musafiri ai cabanei Brădet. Cum nu se putea mai bine. Nu ne rămâne decât să ne potolim foamea şi să ne odihnim, pentru că mâine începe o nouă zi plină.
Aaa... bineînţeles, a mai fost şi momentul, savurat de mine, cel al hărţilor, în care am hotărât ca următoarele obiective să fie Cetăţile şi Focul Viu, iar drumul de întoarcere să fie prin: Ic Ponor-Doda Pilii-Răchiţele-Mărgău-Huedin.
Locul în care stăm este de fapt punctul principal de plecare spre toate frumuseţile din zonă. Un platou mai mare, cu o cabană, câteva căsuţe de lemn construite sub forma unor butoaie şi multe alte construcţii în curs. La Grajduri, o poiană aflată în apropiere este un camping şi ar mai fi cabana Cetăţile Ponorului, în drum spre Lumea Pierdută.
Pare că au fost mari bătălii pentru proprietatea pământurilor. Nu se ştie cine a câştigat. Se aude că un off-shore din Cipru ar deţine Poiana Padiş şi ar intenţiona să construiască o nouă staţiune pe 86 de hectare.
Drumul de acces este de doi, trei ani în faza de modernizare, cu multe restricţii de circulaţie în cursul săptămânii şi va lega Pietroasa de Huedin, aşa încât o călătorie de plăcere spre Padiş ar deveni mult mai lesnicioasă. O fi bine, o fi rău...


Despre platoul Padiş ce să spun, e un mic paradis al îndrăgostiţilor de munte. Aflat la întretăierea a trei judeţe, Bihor, Cluj şi Alba, într-o zonă oarecum izolată, greu accesibilă, adună la un loc, cred eu, câteva din cele mai spectaculoase locuri din ţară.
Cetăţile Ponorului, cel mai grandios fenomen carstic din România, Gheţarul Focul Viu, pe care trebuie să-l vizitezi la amiază, atunci când, razele soarelui, ce pătrund în peştera printr-un horn, dau scânteieri de foc stalagmitelor, Cheile Galbenei, Peştera Cetatea Rădesei, Peştera Boţig, Lumea Pierdută, Groapa de la Bârsa, sunt doar câteva dintre ele.
Traseele sunt foarte bine marcate, cu indicatoare de prezentare şi multe îndrumări, cum de altfel sunt toate itinerarele din Parcul Apuseni şi pentru asta nu putem decât să mulţumim administratorilor.

Hartă:                          click pe imagine pentru a mări

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu