joi, 10 martie 2011

Cheile Galbenei - Apuseni trip (V)

                                                      
În drum spre Padiş, ne abatem spre Valea Galbenei. Vremea e în continuare mohorătă, dâre de ceaţă plutesc, plouă mărunt, zâmbetul de vacanţă e la fel.
Mergem pe calea forestieră ce leagă Pietroasa de Arieşeni, prin mijlocul munţilor Bihorului, urcăm încet, prin pădure. Din când în când, podeaua maşinii atinge câte un pietroi şi câte un oftat. Drumul e rău, sunt nouă kilometri până la Cheile Galbenei şi pare că suntem singurii îndrăzneţi. Curat pustietate, monşer!

                    

În stânga, peste creastă, sunt Cheile Jgheabului, pe unde, Galbena şi-a croit, drumul spre Crişul Pietros. Pereţi înalţi şi abrupţi, multe cascade mici, salbăticie. Nu e o porţiune accesibilă, dar pe deasupra, pe ambii versanţi sunt drumuri forestiere, de unde se poate privi lung şi admirativ priveliştea.


După câţiva kilometri drumul se alătură Galbenei şi însoţeşte şovăielnic fiecare cotitura a apei. Parcă suntem printr-un tunel, e răcoare, se aude ecoul. Nu e ca în Cheile Bicazului, însă pereţii sunt sigur mai drepţi şi mai înalţi.
Încă o răsucitură, de astă dată mult mai largă şi apare un indicator, de aici încep Cheile Galbenei. Drumul însă continuă pe Valea Luncşoarei, apoi printre casele răzleţite din cătunul Cobleş, până în Arieşeni.
Noi urmăm poteca spre chei şi surpriză... parcă suntem în dumbrava minunată! Totul a prins viaţă, frunzele , apa susură, e atâta culoare! Lipsesc doar zânele şi piticii înţelepţi.

                                                                    imagini: om bun

Râul Galbena adună mai toate apele din bazinul Padiş.
Începe prin a fi un şuvoi ce se scurge în subteranul Cetăţilor Ponorului, apoi, după aproape patru kilometri prin inima muntelui, ţâşneşte din stâncă cu apa verde, albăstruie, puţin lăptoasă şi foarte rece, printr-un un ochi de apă liniştit de câţiva metri, cuibărit la piciorul unui perete de stâncă. Ar părea un mic lac, dacă nu s-ar prăvăli din el o adevărată cascadă.
De aici şi până la întâlnirea cu Luncşoara urmează porţiunea spectaculoasă, Cheile Galbenei, un canion îngust, mărginit de pereţi verticali de peste o sută de metri înălţime, cu pante abrupte, cu multe cascade, destul de greu de străbătut.

Urmează în aval Cheile Jgheabului şi confluenţa cu Crişul Pietros. Circuitul Galbenei are o lungime de 19 kilometri, se parcurge în 10 ore şi e marcat cu punct galben. Porneşte de la cabana Padiş, coboară în poiana Ponor, trece pe lângă Cetăţile Ponorului şi prin pădure ajunge la Izbuc. Urmează cheile şi cascada Evantai. De aici se întoarce pe deasupra Cheilor, prin Poiana Florilor, până pe vârful Pietrei Galbenei, trece prin Valea Cetăţilor şi după cantonul Glăvoi revine la cabana Padiş.

                                         Cascada Evantai

Harti:                            click pe imagine pentru a mări

3 comentarii:

  1. Super spectaculos. Abia astept sa ajung si eu in zona!

    RăspundețiȘtergere
  2. Întradevăr, zona Padiş mi s-a părut cea mai spectaculoasă de la noi din ţară. Îmi doresc să revin.

    RăspundețiȘtergere
  3. Circuitul Cheilor Galbenei este unul dintre cele mai interesante trasee din Parcul Natural Apuseni. Salbaticia locului si senzatia data de deplasarea pe lanturi in zonele mai dificile raman intiparite in minte.

    RăspundețiȘtergere