luni, 13 septembrie 2010

Banat trip - călător prin România

                                                  

Traseul poate părea un pic cam lung pentru cele cinci zile de călătorie, dar locurile sunt bogate în peisaje şi tot ce ai de facut este să privesti.
Plecarea din Piteşti, apoi Dealul Negru, Râmnicu Vâlcea, dealurile din Costesti de unde se vede masivul Buila-Vânturăriţa, Horezu, cu drumul şerpuit printre coline şi cu tabloul Parângului în partea dreaptă.

            

Urmeaza Tg.Jiu şi în depărtare masivul Vâlcan, un scurt popas la mânastirea Tismana, apoi Baia de Aramă şi drumul devine tot mai sinuos, altitudinea creşte,  începe urcuşul în munţii Mehedinţilor, se vede în depărtare  Retezatul si  în faţa lui, Godeanu şi gata, am ajuns în ''zvelta vale a Cernei, ce coboară domol, în adâncime  până la Băile Herculane.


Mai departe, după o scurtă porţiune din şoseaua Orşova - Caransebeş, începe Ţara Almăjului, cu drumul spre Bozovici, printre dealuri mărunte, departe de nebunia oraşului , spre valea Minişului, cu o scurtă abatere spre cheile Rudăriei. Aici parcul mulinologic, cu vechile mori de apă, incă funcţionale, din localitatea Eftimie Murgu. Revenim pe şosea. Deja se văd munţii Aninei şi hăt departe, Semenicul.

                                           Cascada Bigăr

Urmează un scurt popas la surprinzătoarea cascadă Bigăr,  apoi câteva serpentine înainte de Oraviţa. În jur e doar pădure.
După oraş, peisajul se modifică, dealurile piemontane ale Oraviţei fac loc părţii înalte a câmpiei Caraşului şi, spre Sasca Montană imaginile sunt altele, se vede linia orizontului, suntem undeva în sudul munţilor Aninei, în apropierea Cheilor Nerei. Aici am văzut casuţa din lut despre care sigur o să mai povestesc.


Prin chei, spre cascada Beuşniţei, pe lângă Ochiul Beiului.


Drumul de întoarcere se strecoară printre Munţii Locvei, trece pe lângă vama cu Serbia, din Năidaş şi curge unduitor prin pădure spre Clisura Dunării.


De aici, după Moldova Nouă, şoseaua urmează cursul apei spre Drobeta Turnu-Severin, pe la Cazane, şi apoi spre Motru, printre Dealurile Piemontului Getic, pâna la Tg.Jiu si se încheie acasa, în Piteşti.
În total o mie de kilometri acceptabili de şosea, cu porţiuni mai grele între Baia de Aramă şi Herculane (se lucreaza pe alocuri) şi la Dunăre, odata cu intrarea în Mehedinti. Pardoxal, cel mai incet s-a circulat pe bucata de drum european dintre Orşova şi Severin, unde se refac toate podurile şi sunt montate semafoare.
În următoarele postări o sa încerc o prezentare a locurilor: Sasca, cu Casa Verde si Restaurantul La Vechea Moară, Morile de apa de pe Valea Rudăriei, Cheile Ţăşnei, Valea Minişului si bineinteles Cheile Nerei.

Harta: click pe imagine pentru a mări


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu