Peştera Gheţarul de la Focul Viu - Apuseni (VIII)


Şi am ajuns la ultima scenă a călătoriei din Apuseni.
Ne grăbim pentru a vedea gheţarul la orele prânzului. Atunci razele pătrund prin hornul din tavanul peşterii şi se aşează deasupra gheţarului, ce pare astfel o mică vatră de foc. Îmi închipui o lupă în calea soarelui, deasupra frunzelor uscate. Aştepţi doar să se ivească vâlvătaia.

Urmăm poteca ce începe din drumul forestier şi după mai puţin de o oră de mers prin pădure ajungem la peşteră. Traseul nostru s-a intersectat cu cel ce ajunge la peştera Zăpodie şi cu cel spre Pietrele Galbenei. Vremea e frumoasă, numai potrivită pentru drumeţii. Nu suntem singurii călători, e mare agitaţie prin pădure, parcă-i defilarea de 1 mai. Gălăgie, entuziasm, dureri de picioare, multe cuvinte în limbi străine.
Intrarea în peşteră este doar o văgăună prin pădure. Nimic nu mă face să bănuiesc că sub noi este cel de-al treilea gheţar ca mărime din ţară, după cel de la Scărişoara şi cel de la Borţig, Doar o movilă mai înaltă şi o pantă ce coboară lin sub pământ.
Păşim cu grijă pe treptele de lemn, cam putrede şi alunecoase ale scării până la balustrada ce ne spune că aici trebuie să ne oprim. Temperatură a scăzut brusc spre zero grade. Sunt două încăperi, cea mare adăposteşte în mijloc partea vizibilă a gheţarului. Peştera nu are mai mult de o sută cincizeci de metri lungime.
Întradevăr îţi taie respiraţia.
Şi în închipuire, căci este uimitor să vezi cum îşi rânduieşte natura formele, pare că nimic nu-i la întâmplare, dar şi în realitate pentru că simt cum îmi îngheaţă răsuflarea. Am uitat de cele treizeci şi ceva de grade de afară.
Imaginile cred că vorbesc frumos şi convingător în locul meu.

                                                  imagini om bun

Calea de întoarcere spre Cluj mi s-a părut că nu are sfârşit. Drumul e greu, se lucrează pentru modernizarea lui de doi ani şi probabil o să mai dureze câţiva. În Padiş am întrebat cabanierul dacă se poate circula spre Huedin şi răspunsul a fost afirmativ. Primii trei kilometri au fost îngăduitori cu maşina noastră, însă ce a urmat...
La un moment dat mă gândeam să mă întorc şi să reformulez întrebarea:
- Se poate ajunge la Huedin pe drumul ăsta, cu maşina, chiar şi atunci când nu conduci o Tatra?
Următorii zece kilometri i-am parcurs cu sentimentul că poate am greşit drumul, că ne afundăm în pădure. În singura intersecţie ce ne-a apărut în cale nu erau indicatoare. Am dat cu banul şi am ales drumul spre stânga. Până la Ic Ponor nu am întâlnit ţipenie de om, aşa că nu am ştiut dacă am ales bine.
Regiunea e superbă, un tărâm neprihănit de oameni cu drujbele lor. Doar natura, cu puterea ei, a culcat la pământ porţiuni mari din pădure acum câţiva ani. Dar asta nu se pune.
În Doda Pilii neliniştea a dispărut. Suntem într-un cătun cu şase case şi câteva cabane de vacanţă, însă mergem pe drumul cel bun.
Ciudat nume are aşezarea asta. Mai târziu am aflat şi obârşia lui. Demult, aici s-a statornicit primul locuitor. Se numea Pila şi a avut un urmaş, Doda. Aşa că locul s-a numit simplu, Doda Pilii.


În Răchiţele se află una din cele mai frumoase cascade din România, Voalul Miresei, dar am lăsat pentru altă dată vizitarea ei. De aici şi până în Huedin drumul e floare la ureche şi asta datorită minunatei invenţii numită asfalt.

Hărţi                            click pe imagine pentru a mări

9 comentarii:

  1. Well, I was totally blown away with that. I told my wife and she agreed. I would like to hear whatever else you have on this. Excellent!

    RăspundețiȘtergere
  2. In toata incursiunea mea intr-ale internetului nu am gasit pana acum un site care sa imbine mai armonios istoria cu turismul romanesc decat acestea. Este o placere sa citesc acest site, o adevarata calatorie in inima tuturor obiectivelor care ne-ar putea ridica "rating-ul" turistic. Felicitari! Ma bucur ca am descoperit aceste site!

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc pentru apreciere. Nu pot decat sa ma bucure cuvintele frumoase.

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna ziua,
    intr-adevar e o placere sa citesti acest blog. Am ajuns la dvs. cautand informatii despre Musatesti.
    Daca aveti timp si disponibilitate as ramane indatorata pentru cateva informatii de uz general (drumuri, ocupatii, oameni, obiective turistice) referitor la localitate.
    Suntem nevoiti sa cautam o locuinta cu un buget foarte redus. Am gasit o casa in Musatesti, dar nu stim nimic despre zona.
    Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Prea multe nu pot sa spun. E un loc placut, drumul spre Pitesti, prin Malureni e bun, cel dintre Curtea de Arges si Campulung nu prea. Esti aproape de munte, zona e de deal, oameni mai ca la munte, harnici. E un loc care mie imi place.

      Ștergere
  5. imi place acest site.am o sapt libera si vreau sa merg undeva.locuiesc in nordul tarii lg suceava.ce mi-ai recomanda?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai, tinand cont si de vreme, un drum pana in Marginimea Sibiului.
      Pe drum se pot vizita bisericile fortificate de pe valea Tarnavelor, Biertan, Mosna, Slimnic.
      Sighisoara ar putea fi un popas de-o noapte.
      In Marginime cazare la Sibiel, banuiesc ca-i mai bine cu rezervare. Sunt destule pensiuni in zona.
      Desigur trebuie trecut si prin Sibiu, sunt atatea de vazut acolo.
      Prin preajma, Cisnadioara, pentru basilica cocotata in varful dealului si Rasinari-ul ca-i mic si insolit, poate si un drum pana sus in Paltinis.

      Ștergere
  6. Felicitari si multumiri pentru asa initiativa - mare lucru!
    Am citit cu mare placere articolele. Foarte bine documentate. Trist sa vezi asa devastare. Conacul Vladescu m-a impresionat tare mult. Oare de ce l-o fi lasat familia sa se distruga?

    Cum puteti fi contactat? Sper sa aud de la dumneavoastra.

    Cu cele mai bune ganduri.

    Dr Razvan Constantinescu
    Bristol
    razvanuc@aol.com

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frumos pentru apreciere.
      Conacul din Vladesti, de fapt din Lucieni, a fost revendicat si obtinut de un urmas indepartat al familiei.
      Am aflat, din discutiile cu cativa membrii ai familiei, ca dreptul persoanei respective este macar contestabil. Posibil sa fi contat doar nevoia de a avea.
      Imaginile sunt din 2010.

      Ștergere