Abația cisterciană din Cârța - Sibiu

Un loc surprinzător.
Pe drumul dintre Sibiu și Brașov, la o aruncătură de băț de capătul din nord al Transfăgărășanului, se află o mică așezare numită cândva, Kierz.

 În dialectul săsesc al vechilor sălășluitori asta însemna lumânare sau poate candelă. De aici și denumirea actuală, Cârța.

Partea surprinzătoare e constituită de ruinele unei foste abații cisterciene și de biserica evanghelică, care împreună dau naștere unui ansamblu ce poate stârni curiozitatea.

Abația Cârța (în latină Monasterium Beatae Mariae Virginis in Candelis de Kerch), în vremea călugărilor cistercieni, acum opt sute de ani, se crede că arăta cam așa:

 Iar aceasta este o imagine de acum.

Pitești - orașul vechi

click pe hartă pentri a mări

Am desenat o hartă a Piteștilor pentru care am folosit ca bază o schiță expusă la Muzeul Județean de Istorie. Harta este datată 1885 și din acest motiv am câteva comentarii.

Strada Trivalea, prezentă și în planurile mai vechi ale orașului (harta austriacă a Țării Românești, întocmită în 1791, harta rusă din 1835 și în harta Szathmary publicată în 1864), poate fi datată în sec. al XV-lea, ea făcând legătura cu Dealul Negru prin valea Cotmenei.

Cătunul de pe malul stâng al pârâului Trivalea, Stăncești, a fost posesiune a mânăstirii Cotmeana, împreună cu metohul  Trivalea. Pe hartă am consemnat doar schitul nu și drumul.

Tudor Muşatescu, pictor al slăbiciunilor omeneşti (II)

Istoria doar se repetă.
Schiţele umoristice de mai jos, publicate în 1932, de Tudor Muşatescu, sub titlul Ale vieţii valuri, sunt de fapt câteva scrisori între corespondenţi de la aceea vreme, de prin părţile Argeşului şi ale Muşcelului.

Scrisori închipuite, adrisanţi necunoscuţi, personaje şi vorbe atât de contemporane!
De fapt o lectura plină de savoare. De fiecare dată.

        de Tudor Muşatescu

 

Sărut mâna coana mare!

                                         

Veți ști că, pe-aici pe la vie, ie toate bine și în regulă având și timp frumos că s-a mai încălzit, dar azi ninge iară, că a mieilor a fost și asta e a berzelor și s-a făcut sloată mare încât n-am putut nici la gară să mă duc spre a vă trimite, precum mi-ați scris, ouăle proaspete care vi le-am strâns de-o luna de zile și nici perechea de gâste, care după ce le-am îngrășat, a devenit de-a decedat murind amândouă din cauza evenimentelor, că umblă prin păsări și moare toate, mai ales la noi, că nu ne-a mai rămas decât unsprezece găini în afară de cocoș, care l-am tăiat ca să nu moară de viu și mai bine să moară tăiat, plus 4 curculițe cât ne-a mai rămas din 18 câte aveam și plus gâștele astea două, moarte, care le-am mai avut din cele 14 ale noastre și afar' de rațe care nu mai avem nici una că ele ie mai șubrede la boală și intervine de moare imediat. 

Astfel că de la ele a luat și vițeii boala asta și-am zis din capul meu că mai bine să-i vând clandestin la măcelari ceea ce am și făcut că de-aia vream să vă spui și dv., că ne-a prins jandarmul și ne-a făcut procest-verbal cu ștampilă și cuvinte urâte și-a zis că dracu' ne-a luat, întâi pe dv. că adică ai cui ie vițeii și pe urma pe mine, că de ce m-am luat după ordinul dv. și-am pus să-i tai și să-i vânz și pe nea Pendeacă măcelaru că de ce a cumpărat carne când știa că nu se egzistă să tai, nefiind zi de speculă.

Transalpina - Parâng, traseu spre Câlcescu

                                                            
O plimbare într-o duminică fierbinte de vară, pe de acum mondena şosea Transalpina, poate aduce astâmpăr judecăţii, atât de mult încercate şi denaturate zi de zi..

Pe drumul şerpuit din mijlocul Parângului, în goana maşinii, imaginile sunt spectaculoase. La două mii de metri pădurile nu-şi au rostul. Poate doar prin Transfăgărăşăn mai vezi un tablou asemenea.

Ascensiunea e anevoioasă, motorul se încălzeşte, aşa că o oprire pentru belvedere se impune. Şi pentru că locurile frumoase sunt departe de şosea, o plimbare pe potecă poate împlini o zi de vacanţă.

Valea Cernei - Cheile Ţâşnei, Moara Dracilor, Cascada Vânturătoare

                                                 
Din nou pe valea Cernei.
Poteca spre cheile Ţâşnei începe odata cu intrare în Caraş pe lângă pensiunea Dumbrava şi urcă greu (de fapt cred că eu am urcat greu!), prin pădure, aproape o jumătate de oră. Urmează cheile pe o potecă de piatră, cu hăul în dreaptă şi peretele abrupt în stânga. Nu-s lungi, au mai puţin de două sute de metri.

De sus se vede întreaga vale şi peste drum vârful Arjana din munţii Cernei. Şoseaua e un fir subţire.

Trece un camion cu lemne, pare o jucărie. Peste tot în jur e numai piatră şi din loc în loc, parcă nefiresc, pe stânca aproape perpendiculară, sunt înfipţi copacii. Mă întreb cu ce se hrănesc.
Ăsta-i este pinul negru bănăţean, un fel de minune a naturii. Monşer, curat din piatră seacă!

Cascada Bigăr - Valea Minişului, miniatură a naturii

                                               

Atunci când vreau să descriu un lucru, ceva bine făcut, mă gândesc la meşteşugari, la vechii meseriaşi ce roboteau niţel până când reuşeau să prefacă gândul într-un obiect.

Căutau materia, substanţa şi încercau să-i dea o formă.

Începeau cu croiala, apoi tăiau, poate era nevoie şi de câteva bocănituri, un pic de şlefuire şi neapărat spre final câteva mângâieri pline de tandreţe, până când meştesugul prindea viaţă.

Cel puţin în închipuirea truditorului.

Seninătate

         

   

 de Alexandru Philippide 

Ca un păienjeniş tăcerea se întinde prin unghere
   câteva raze mai clipesc stinghere prin unghere
Şi iată, visul vine pe furiş
   şi intră în odaia mea tiptil ca un copil.

Pe la fereastră,
  ca un bătrân cântând din flaut,
Trece vântul rece
  cu-atâtea vise-n traista lui albastră
Tăcere... ochii zilei s-au închis

În seara asta ce-mi mai spui tu, vis?
Te-ascult, vorbeşte-mi, dar încet, încet şi mult,
Şi vorba ta să semene tăcerii...

muzica: Celelalte Cuvinte, recită Florian Pittiş (imagini din Apuseni)