joi, 6 mai 2010

Saşii din Transilvania, o lume (aproape) dispărută.


Sunt fascinat de istoria saşilor. De felul lor de a-și întocmi rânduielile, de tradiţiile și de destinul lor. Le-am descoperit târziu aşezările, când nu mai erau locuite de ei..

Prin sate au rămas doar casele, mari, frumos ordonate de-a lungul drumului principal, cu acoperișuri de ţiglă roşie şi bineînţeles, biserica, întotdeauna în mijlocul așezării.

Au mai rămas regretele celor ce povestesc cu atâta  nostalgie de timpurile apuse de acum.
Oamenii s-au schimbat.
Istoria, nemiloasă, a ursit destine.
După opt sute de ani urmașii întemeietorilor au plecat.
Saşi au fost printre primii europeni împroprietăriţi, acesta fiind motivul pentru care ei s-au stabilit aici. Colonizarea a fost începută de Géza al II-lea, regele Ungariei, fiind justificată, în esenţă, prin raţiuni de ordin economic şi militar.
Timp de câteva decenii, sarcina principală a coloniştilor germani a fost apărarea graniţei Regatului Ungar din sudul Transilvaniei, primind în schimb pământ și promisiunea că vor fi liberi să-și rânduiască viața.

Mai târziu, în timpul Habsburgilor au făcut din organizare un model.  

Apoi, în timpul celui de al doilea război mondial, au fost trimiși să lupte în Uniunea Sovietica, însă, prin intelegere cu statul german, încet-încet au fost retrași în concedii în ţară. Cum soseau îi încorpora armata germana în trupele SS.

După război au fost consideraţi colaboraţionişti şi au fost expropriaţi. Le-a fost confiscate pământurile, casele, animalele, tot. Şi din nou au fost trimişi la ruşi, acum in  Siberia. Alți au fost deportați în Bărăgan.
Când s-au întors nu mai aveau chiar nimic. Şi au început să plece.

A venit comunismul. Pentru fiecare, devenise tot mai greu să simtă că traiește în țara sa.
Saşi au continuat sa plece....

Începând din '68, până în 89, Germania Federală a negociat cu regimul comunist vânzarea a peste 200.000 de etnici germani. La început nu au fost acceptaţi decât bani peşin. Mai târziu plăţile s-au efectuat prin cecuri iar apoi şi prin transfer bancar. Nu aveau cod de bare, însă, cinic, oamenii erau o marfă.

Dupa '89, exodul s-a amplificat.
Familiile erau împărţite. Copiii erau plecaţi, îşi făcuseră un rost. Părintii erau aici, speranţa renăscuse.
S-au dat pământurile înapoi, cele cu care se intrase în CAP.
Dar cele ale saşilor  fusesera confiscate printr-un un alt decret, înainte de înfiinţarea CAP-urilor. Cazul lor nu se încadra în legea restituirilor.
Şi au continuat să plece. Tot mai mulţi.
Casele îşi schimbau proprietarii, vecinii de-o viata nu mai erau, alti oameni, alte obiceiuri.
La început câţiva au ezitat, dar parcă lumea lor nu mai exista. Nu mai erau nici Johann, nici Brigitte, nici Hans, nici Regina.

Acum, prin satele de sub Târnava Mare, saşi rămaşi sunt foarte puţini, majoritatea la o vârstă înaintată. În zece ani, se va mai vorbi nemţeste doar la întâlnirile anuale, când cei plecaţi revin să-și vadă locurile în care s-au născut.
Bisericile sunt goale, unele s-au prăbuşit.
Pentru slujbe se adună din mai multe sale vecine.
Viaţa merge înainte.

Mă uit in jur, sunt în centru satului. Pe strada principală, casele aliniate, porţi mari din lemn şi obloane frumos colorate. Miroase a balegă și a iarbă proaspătă.
Câteva gâşte gâgâie bucuroase pe marginea apei. E linişte şi nu ştiu dacă toropeala de după-masă este de vină. Un localnic salută semeţ, câţiva puradei se-nvârt în joacă.
Parcă se aude o voce. Nu ştiu de unde, de pe drum, dinspre ferestre, vine din vârful turnului bisericii. Se aude din mica piaţă. E un glas care parcă strigă de undeva de departe, din urmă cu zeci de ani. Glasul vechiului sat săsesc.
Ar vrea să transforme albul decolorat al caselor în galbenul de-altădată, stacojiul în roşu, să cânte din nou fanfara pe uliţele prăfuite, să vadă iaraşi costumele din mătase şi catifea, defilând duminica dimineaţa către biserică.


La recensămîntul din 1910, saşii din România au atins numărul de 800.000, în 1930 au mai rămas 633.488 (4,44% din populația țării), iar după recensămîntul din 1992 s-a constatat că numărul acestora s-a redus la 119.462 (0,52%). La ultimul recensămînt din primăvara anului 2002, peste 60.000 de locuitori ai României s-au mai declarat încă, de naţionalitate germană (saşi, şvabi şi zipzeri).

2 comentarii:

  1. as vrea sa pun citeva poze pe facebook imi permiti?o lume disparuta

    RăspundețiȘtergere
  2. De ce am distrus o cultura , o natiune atit de civilizata si harnica ??? De ce i-am urit atita ??? Cu ce sintem noi romanii mai buni ??? De ce i-am vindut ca pe niste vite cu 10000 marci vest-germane pe bucata de adult Germaniei ????? Svabi si sasi din Romania au fost un exemplu bun de urmat , de cum ar trebui sa traim . Dar noi romanii sintem un neam blestemat , plini de ura si de prostie . Va place cum arata Romania la ora actuala ??? Azi vom iesi la vot si vom instaura in mod legal CORUPTIA .

    RăspundețiȘtergere