Mânăstirea Robaia, Muşăteşti - Argeş

Într-un tur prin nordul judeţului Argeş am trecut prin multe locuri despre care nu se  aminteşte destul de puțin în prezentările turistice.
În Ţara Loviştei, prin Sălătrucu, prin paradisul de pe Valea Topologului, spre Iezer, pe valea Bratiei sau în vizita pe la numeroasele mânăstiri din preajma fostei capitale a Ţării Româneşti.
Aşa am ajuns în Corbi de Piatră, Slănic, Aninoasa, Văleni, Ciocanu sau Nămăieşti.

Undeva, la 25 km de Curtea de Argeş, urmând calea Câmpulungului, se află mânăstirea Robaia. Din Muşăteşti, pe un drum subţirel ce trece prin satul Robaia şi apoi alunecă uşor printre dealurile aflate de-a lungul râului cu acelaşi nume, se ajunge în faţa mânăstirii.
Un loc liniştit pentru tihna sufletului.



Aici, pe la 1764, pentru câţiva ani, a trăit egumenul Sofronie de la Cioara, un apărător ardent al credinţei ortodoxe. Se născuse într-o familie preoţească din satul Cioara, astăzi în comuna Săliştea din judeţul Alba, pri­mind numele de botez Stan. S-a călugărit, probabil la Cozia şi după întoarcerea în sat a întemeiat o mică sihăstrie în pădurile din împrejurimi, cunoscută cu numele de Schitul Cioara, adunând acolo şi câţiva ucenici.
Transilvania, în acele vremuri se afla sub stăpânirea Habsburgilor. Mitropolia Ortodoxă din Alba Iulia fusese desfiinţată în 1701, fiind înlocuită cu o Episcopie unită supusă arhiepiscopului romano-catolic maghiar din Esztergom. Credincioşii români, prin presiuni şi amăgiri erau îndemnaţi să accepte unirea cu Biserica Romei.
În primăvara anului 1757 primarul maghiar din Vinţul de Jos distruge schitul şi chiliile din jur. Sofronie începe pribegia. Cutreierând satele din zona Hunedoarei cere credincioşilor să alunge preoţii uniţi şi să rămână statornici credinţei ortodoxe.

În jurul praznicului Crăciunului din 1759 este arestat şi închis la Bobâlna, lângă Oraştie. Vestea se răspândeşte şi câteva luni mai târziu, în februarie, este eliberat la presiunea a şase sute de credinciosi conduşi de preotul Ioan din Săliştea. De aici, Sofronie se îndreaptă spre satele din jurul Abrudului şi Câmpenilor ţinand predici prin care îndemna ţăranii români "să ţie legea Ierusalimului". Autoritaţile centrale, în conferinţa ministerială de la Viena din 3 iunie, cer arestarea şi întemnitarea lui, ceea ce se şi întâmplă, fiind reţinut de un locotenent maghiar în biserica din Abrud. Însă, este din nou eliberat la intrarea în Zlatna, unde se adunaseră câteva mii de credincioşi.
În august convoacă un sinod de preoţi şi credincioşi, împreună redactând memorii către împărăteasa Maria Tereza şi către Guvernul transilvan, prin care cereau episcop ortodox, restituirea bisericilor şi a sesiilor parohiale luate de preoţii uniţi, eliberarea celor închişi pentru credinţa ortodoxă şi respectarea liber­taţii religioase. Mişcarea antiuniata se întinde cu repeziciune în toa­ta Transilvania, ajungând până în Satmar şi Maramureş,
Maria Tereza reacţionează şi trimite în Transilvania pe generalul Nicolae Adolf von Bucow, în calitate de comandant militar al Transilvaniei, care dispune închiderea şi distrugerea mănăstirilor ortodoxe.
În aceste împrejurări nefavorabile, Sofronie este silit să ajungă la o intelegere cu Bukow şi, în scurt timp, trece munţii în Ţara Românească şi mai târziu devine egumen al schitului Robaia, aflat sub ascultarea mânăstirii Argeş.

Harta Mânăstirea Robaia
click pe imagine pentru a mări