marți, 18 ianuarie 2011

Roşia Montană - Apuseni trip (II)

        

De-a lungul şoselei sunt grămezi mari de steril ca nişte munţi din loc în loc. Drumul spre Roşia Montană, foarte bun, probabil asfaltat recent (2010), urmează cursul râului Roşia ce îşi face loc potolit, printre dealuri. Apa e roşie.

                                                  

Conţinutul ridicat de oxizi de fier se datorează mineritului ce durează de peste 2000 de ani, vinovat, se pare, de distrugerea pânzei freatice.
Ajungem în Alburnus Maior. O aşezare veche, înşirată de-a lungul străzii înguste ce urcă destul de abrupt până la Tăul Brazi, cu case mari, pe vremuri cochete, cu o o arhitectură specifică, mobilate cu gust, cu candelabre, pendule, sobe de teracotă - multe aduse de la Viena şi Budapesta - cu obiecte din argint şi aur, cu tablouri. Roşienii sunt oameni harnici. Au trăit frumos, au petrecut şi au muncit, la asta s-au priceput cel mai bine.


Este vineri, o zi plăcută de august. Pe drum nu-s prea mulți oameni, parcă în mica piaţă din centrul aşezării e mai multă animaţie.
De-o parte a pieței, într-o veche clădire elegantă e Expoziţia de istorie a mineritului "Aurul Apusenilor". Pe cealaltă parte, un centru de informare despre beneficiile proiectului minier.
Puţin mai jos, asociația Salvați Roșia Montană explică neajunsurile aceluiaşi proiect.
Oamenii sunt undeva la mijloc. De când se ştiu au căutat aur.
Pe de altă parte, potențialele urmări ale exploatării, strămutarea populaţiei, demolarea unor clădiri, monumente istorice, biserici, mutarea cimitirelor, sunt argumente pentru opoziția la acest proiect   .
Turismul poate fi o soluţie, însă, pentru moment cred că este doar în stadiu declarativ. Poate un sistem de canalizare şi apă curentă ar fi un bun început, asta pentru a urni iniţiativa celor interesaţi.


Urcăm spre Tăul Brazi, făcut din ordinul împărătesei Maria Tereza prin a doua parte a secolului 18. Drumul se strănge, şerpuieşte, cu greu au loc două maşini. Pe margine curţile se micşorează, casele asemenea.
Sunt curios, am aflat că şteampurile din lemn - utilajele folosite pentru măcinarea minereului - funcţionau asemănător morilor de apă, iar vara, când debitul de apă pe valea Roşiei era insuficient, se deschidea stavilarul unui lac artificial. Adică al unui tăul. Şi aici, în Roşia sunt mai mult de o sută de lacuri sau stăvilare.
Am ajuns. Suntem doar noi, deasupra localităţii, pe marginea lacului. 

                                                         

Coborâm spre fosta exploatare minieră.
Căutarea aurului se face aici de două milenii. Amintită de Herodot şi de Titus Liviu, aşezarea a fost înfiinţată de către romani în timpul domniei lui Traian ca oraş minier cu colonişti din Iliria. Primul document în care apare numele Alburnus Maior este o tablă cerată ce datează din 6 februarie 131.


În ruinele fostei cetăţi, arheologii au descoperit locuinţe, morminte, galerii miniere, unelte pentru minerit, multe inscripţii în limba greacă şi latină şi 25 de table de ceară, care acum sunt răspândite prin muzee din Europa. Aici este locul în care Cotilus Bruda, guvernatorul roman a fost aruncat în prăpastie de către fiul lui Decebal, aici sunt muntii lui Simion Balint, George Gritta si ai lui Horea, Closca si Crisan şi tot aici oastea prefectului Avram Iancu învingea trupele revoluţionare maghiare ale lui Lajos Kossuth în 1949.

Galeriile romane sunt impresionante!
Probabil vărful de tehnică minieră al perioadei. Un domn, ghidul nostru din adâncurile pământului, ne povesteşte. E încântător! Vorbeşte mult, încet şi plăcut. Ne ţinem după el prin tunelul îngust şi scund. Alba ca Zăpada şi cei... mulţi pitici. înghesuiţi.


Rocile de tip vulcanic au permis exploatarea acestora cu dalta si ciocanul. Galeriile au forma trapezoidală şi se întind pe circa 15 km, şi pe mai multe nivele. Acolo unde roca era prea dură şi nu se putea înainta cu dalta şi ciocanul se foloseau focul şi apa pentru a slăbi rezistenţa rocii. Pe peretele de galerie se puneau lemne cărora li se dădea foc. După ce lemnele ardeau în întregime se arunca apă, iar peretele de stâncă se crapa, minerii continuând exploatarea cu dalta si ciocanul.
În general, şteampurile erau amplasate în cascadã, pe vetre de-a lungul vãilor, folosindu-se diferenţa de nivel pentru curgerea apei care era indispensabilã la zdrobirea, separarea şi concentrarea aurului.
Minereul se aducea cu trocul si coşurile. Pe vatrã erau vãlãul si hurca cu care se concentra şi separa aurul din mãciniş. Sfărâmarea minereului în vatra se numea palacrit.
Şteampurile cu sãgeţi de fier de tip californian însemna vârful tehnicii miniere atins pe plan european la sfârşitul secolului al XIX-lea. Acest tip de utilaj a fost utilizat în Roşia Montanã în perioada interbelicã şi ulterior, pânã la înlocuirea lui cu mori cu bile.


Iată și câteva legende.
Printre localnici circulă fel de fel de poveşti despre morojnete şi vâlve. Morojnetele se cred a fi nişte fiinţe ce după miezul nopţii se dau de trei ori peste cap şi se transformă într-un animal asemănător cu veveriţa şi care fură laptele de la vaci. Vâlvele se cred a fii nişte stafii care pot lua diferite forme şi trăiesc în fostele mine şi se arată din când în când localnicilor.
Legenda Întemeierii Roşiei spune că aurul a fost descoperit prima dată în zonă de către o femeie pe nume Cotroanţa care venea cu caprele pe un deal numit Chernic.Un bulgăre strălucea în soare şi aşa a început povestea aurului în Roşia Montană. Mai târziu, una din fostele galerii din apropierea Tăului Mare a primit numele Cotroanţa.


Cazare în Roşia, mai greu. Poate în viitor ca alternativă la proiectul Gold Corporation?

Şi o hartă a Roşiei Montane

                                                 click pentru a mări

3 comentarii:

  1. Surpriza! Fain blog.. cred ca nici nu iti vine sa crezi cine iti scrie:) Edi Petreanu iti spune ceva? Daca iti mai aduci aminte trimte-mi un email pe petreanu_edi@yahoo.com.

    RăspundețiȘtergere
  2. Căutam o imagine Rosia Montana care să poată fi folosită într-un foto retouch
    Foarte frumoase fotografiile

    RăspundețiȘtergere
  3. Se gaseste si cazare dar trebuie sa cauti bine.

    RăspundețiȘtergere